Rezistenţa unghiilor tehnice de salon

Realizarea unghiilor tehnice de salon, indiferent de materialul folosit (gel sau praf acryl), presupune cunoaşterea în detaliu a comportamentului acestuia din momentul aplicării şi până la şedinţa de întreţinere ulterioară.

După polimerizarea acestor materiale, proprietăţile fizico-chimice se modifică, fapt remarcat în primul rând prin duritatea şi plasticitatea acestora: construcţiile din gel/acryl sunt structuri dense, rigide, în general cu un grad de elasticitate redus. Din acest motiv, este imperios necesar ca tehnicienii să cunoască noţiuni de bază ale aplicării/pensulării materialului, precum şi redarea unor zone specifice de rezistenţă, fără de care unghiile tehnice nu pot avea o durată garantată de utilizare.

În activităţile cotidiene, mai mult sau mai puţin solicitante, unghiile naturale dar şi cele cu gel/acryl sunt supuse anumitor forţe de frecare, înndoire, apăsare etc. Cel mai frecvent, efectul acestor forţe asupra unghiilor se reflectă în aşa-numita “zonă de stres”, situată în imediata vecinătate a vârfului liber al acestora, zona în care se observă frecvent apariţia unor fisuri orizontale care, în timp, avansează, ducând la rupere.

Pentru a evita acest lucru, atunci când se aplică gel/acryl , se are în vedere formarea unor zone în care toate forţele de frecare/torsiune/înndoire să fie atenuate.

În acest scop, formarea apexului şi a curbei C sunt cele mai importante etape.

Să definim cei doi termeni:
Curba C este arcul de cerc specific vârfului unghiei tehnice, privită din faţă. Concret, este arcuirea formată pe axul orizontal al vârfului construcţiei. Aceasta se formează în etapa de construcţie pe şablon şi se realizează prin strângerea cu ajutorul unei pensete speciale, numită pensetă inversă. Fiecare gel de construcţie are specificat de către fabricant timpul (în secunde) de expunere în lumina UV ideal pentru modelarea curbei C. De aspectul acesteia, simetrie, grosime, uniformitate, va depinde foarte mult rezistenţa vârfului unghiei tehnice. Astfel, grosimea finală nu va depăşi de două ori grosimea unei unghii naturale (deci nu mai mult de grosimea unui card bancar), iar uniformitatea acesteia va fi obligatorie. Curba C are în acelaşi timp şi un important rol estetic în aspectul final al unei construcţii. Pe parcursul următoarelor etape de modelare a materialului, vârfurile extensiilor pot fi strânse cu ajutorul clipsurilor speciale ce menţin arcuirea exactă, nepermiţând materialului să revină la forma dreaptă. 

Apexul reprezintă zona cea mai înaltă a unghiei tehnice. Este situat exact pe mijlocul unghiei naturale, practic la jumătatea distanţei dintre cuticulă şi capătul liber al plăcii unghiale şi echidistant faţă de cele două şanţuri laterale.

Formarea apexului se execută în etapa de modelare, iar grosimea acestuia nu trebuie să depăşească 2 mm. Făcând o paralelă, ne imaginam apexul întocmai ca şi o cupolă, în care sunt amortizate toate forţele la care unghiile sunt supuse în timpul activităţilor de zi cu zi. Amplasarea greşită a acestei zone de rezistenţă va duce la apariţia fisurilor în timp, sau chiar la ruperea accentuată în urma unor impacturi violente involuntare.

Apexul nu poate fi format cu orice tip de gel, de regulă se foloseşte un material pe care se specifică “gel de modelare”. Vâscozitatea sa trebuie să fie una medie, se acceptă şi geluri mai vâscoase, de tip “gel construcţie”. În niciun caz nu se aplelează la gelurile color pentru această etapă. Pentru tehnicile în acryl, apexul poate fi construit direct din pudră acrilică de tip cover, sau pudre transparente/translucide.

Cristina Popescu, Trainer Cupio