Angelica Dascălu, trainer Cupio
InterviuNe mândrim pentru că ne-am îmbogățit echipa de traineri cu încă un membru extrem de talentat care a ales să ne încânte privirea cu ajutorul produselor Cupio. ??
Angelica Dascălu ne-a cucerit iremediabil prin „operele de artă” pe care reușește să le transpună pe unghii. Am fost hipnotizați de simțul artistic și de atenția cu care reușește să picteze până la cel mai mic detaliu.
Pentru a ne cunoaște mai bine, Angelica ne-a spus câteva lucruri despre ea:
Cupio: Ce hobby-uri ai? Ce îți place să faci?
Angelica: Hobby-urile mele sunt: muzica ,dansul, călătoriile, întâlnirile cu prietenii… dar cea mai mare pasiune a mea a fost și va rămâne pictura și arta, în general. Îmi plac hand-made-urile foarte mult, lucrurile migăloase, care necesită atenție și concentrare maximă.
Cupio: Profesional, de când profesezi ca tehnician de unghii, când ai simțit „chemarea”?
Angelica: Când eram mică desenam pe tot ce prindeam: foi, pereți, uși… Părinții mei erau extrem de îngrijorați de pasiunea mea pentru desen, deoarece începusem să mă extind cu „operele” mele artistice chiar și pe ușile vecinilor. Nu știu cum, dar în timp au reușit să îmi distragă atenția de la acest hobby, și, ușor, ușor, am început să am atracție față de croitorie. Măcar era un lucru bun. Îi modificam rochiile mamei, căci la garderoba vecinilor nu aveam acces. ?Având o nouă pasiune, pentru haine, de aceasta dată, am început să dau atenție la ce purtau personajele din filme. M-a atras stilul clasic, și totuși extrem de elegant, al avocaților. Si atunci am decis: când mă fac mare vreau să devin avocat! Din păcate, a rămas doar un vis, pentru că, viața m-a purtat pe alte cărări, însă pasiunile mele din copilărie mi-au influențat mereu acțiunile. Am devenit o persoană cu un simț al esteticului foarte dezvoltat, extrem de perfecționistă și foarte atentă la detalii. O persoană care pune suflet și pasiune în tot ceea ce face. Și pot să vă spun, din proprie experiență, că aceasta este cheia succesului în orice domeniu.
Cupio: Profesional, de când profesezi ca tehnician de unghii? De când ai simțit „chemarea”?
Angelica: Am început să profesez în această frumoasă meserie în urmă cu 4 ani. Totul a pornit, de fapt, dintr-o joacă, aș putea spune. Eram sătulă de oja care sărea mereu de pe unghii, fapt care îmi făcea mâinile să arate foarte neîngrijit și am decis că este momentul să fac ceva în această privință. Și cum viața m-a învățat că dacă vrei ca un lucru să fie bine făcut și pe placul tău, atunci trebuie să-l faci cu mâna ta, mi-am cumpărat un Kit pentru începători, am început să ma documentez în stânga și în dreapta despre ce am de făcut și cum anume, și m-am apucat de treabă. Am început să-mi fac mie unghiuțele si cu timpul, unei prietene, a cărei tehniciană nu își făcea treaba atât de bine cum își dorea ea. Îmi amintesc, acum amuzată, de prima manichiură. Clar, nu era ce trebuie. Din punct de vedere tehnic era chiar un dezastru, însă eu eram foarte mândră de ea. Nu pot spune că această meserie m-a atras atât de mult la început … îmi plăcea dar parcă lipsea ceva, asemeni unui puzzle din care lipsește o piesă. Cu toate acestea, am început să lucrez cu perseverență la tehnică. Având un simț al esteticului foarte dezvoltat, îmi dădeam seama că unghiuțele mele nu sunt în regulă, am început să-mi pun întrebarea: Unde greșesc? Au urmat foarte multe nopți nedormite, mii de ore de vizualizări pe toate canalele de yutube, pe grupurile de unghii, asta pentru că nu mi-am permis să dau bănuții pe cursuri, cu toate că îmi doream mult să pot să învăț de la cei mai buni. Nu îmi este rușine să recunosc că am fost o persoană care nu a avut posibilitati financiare și nici timp foarte mult la dispoziție si cred că în vorbele mele vă regăsiți foarte mulți dintre voi. Așa că a trebuit să mă descurc singură. Și am reușit! Însă vreau să precizez un lucru foarte important. Am facut-o mereu cu simț de răspundere. În momentul în care am început să fac unghiile altcuiva în afară de mine, joaca s-a terminat. Am conștientizat că persoana din fața mea își pune sănătatea în mâinile mele, iar eu sunt răspunzătoare pentru ea. Și am acționat în consecință. Consider că acesta este primul pas pe care trebuie să îl facă un tehnician de unghii, în momentul în care pornește pe acest drum.
-Dar să revenim la subiect. După cum spuneam, la început, îmi plăcea această meserie însă acum sunt iremediabil îndrăgostită de ea. Și știți de ce? Pentru că am găsit într-o zi piesa lipsă din puzzle-ul meu. Și acea piesă este pictura, pasiunea mea din copilărie. Declicul s-a produs când prietena mea m-a rugat frumos să încerc să-i pictez un copăcel și un om de zăpadă pe o unghiuță. Am făcut-o și atunci am realizat că pot picta pe 1 cmm. Nu vă puteți imagina ce am simțit. Am început să fac, cu foarte mare drag, unghiuțele în sine, pentru că, în definitiv aceea era „pânza” mea și ca să pictez cu drag pe ea trebuie să fie cât mai bine pregătită. Consider că orice lucru bun și frumos, daca nu este bun și frumos de la temelie nu va ieși nici pe departe așa cum trebuie… frumos dar și rezistent.
Cupio: Care a fost cea mai ciudată cerere pe care ai primit-o de la o clientă?
Angelica: Cea mai ciudată cerere pe care am avut-o, pâna acum, pentru un design, de fapt, mai degrabă amuzantă, aș putea spune, au fost minionii în fundulețul gol care stăteau cu spatele și aveau pantalonașii pe sârmă, la uscat. Foarte haioasă și simpatică manichiura, iar clienta mea, extrem de îndrăzneață. Îmi place când primesc asfel de provocări. De fapt, clientele mele mereu îmi testează imaginația și îndemânarea, lucru care mă încântă foarte tare, pentru că mă face să progresez continuu. Iar satisfacția este deplină când termin și văd că le-am îndeplinit cu succes dorința.
Manichiura mea preferată …. Cu toate că, clientelor mele le fac unghiuțe cu design-uri complexe, mie personal nu îmi place să le port. Îmi place simplitatea, pentru că așa am fost dintotdeauna, o persoană simpla. Eu, personal, îmi fac unghiuțele doar babbyboomer sau casicul roșu care cred că niciodată nu se va demoda. Fără nici un alt design. Ciudat știu, dar asta sunt eu.
Angelica: Planuri de viitor …. îmi doresc să mă perfecționez continuu cu cei mai buni dintre cei buni și să împărtășesc, la rândul meu, din experiența mea, cât mai multor tehniciene. Să le fac să înțeleagă că această meserie este o artă și dacă o practică cu pasine și dăruire, o pot ridica foarte ușor la un asemenea nivel. Să aibă de pe urma acestei meserii, nu numai satisfacții financiare ci și satisfacții sufletești pentru ceea ce iese din mâinile lor. Pentru că, de multe ori, uită că și sufletul trebuie hrănit, nu numai corpul .
În încheiere, aș vrea să mulțumesc echipei Cupio pentru primirea călduroasă pe care mi-au facut-o. Sunt o echipă foarte unită și frumoasă … o adevarată familie. Iar eu sunt mândră că au acceptat să fac parte din ea. Mulțumesc deasemenea tuturor celor care mi-au fost aproape, iar vouă, cititorilor, vă doresc să vă urmați fiecare drumul pe care simțiți că trebuie să mergeți. Să încercați să vă îndreptați spre domenii și meserii care într-adevăr vă plac, pentru că în momentul în care vă place ceea ce faceți, o faceți cu dăruire și pasiune, iar dăruirea și pasiunea vă vor îndrepa cu siguranță către succes.
Conform zicalei „Fapte, nu vorbe”, rămâneți pe blogul Cupio pentru a vă inspira din tutorialele pe care vi le-a pregătit Angelica.??